Noapte buna, Bucuresti!

te-am iubit mult. probabil inca te mai iubesc, undeva intr-un cotlon indepartat al inimii mele, in care alte lucruri si-au revendicat primele locuri in top. nu cred ca te asteptai sa te parasesc, desi de ceva vreme ti-am spus din ce in ce mai des ca esti obositor, iritant, neincapator si mai ales nerecunoscator. dar a venit timpul pentru iubiri noi si aventuri noi, nu mai pot astepta in umbra ta sa te schimbi sau sa ma schimb eu. vreau ceva ce tu nu mi-ai dat poate niciodata. dar vreau sa ne despartim prieteni. pana la urma o sa ramai mereu punctul meu de plecare si de echilibru atatia ani de zile si pentru asta nimic nu are cum sa-ti ia locul vreodata.

cu tine am crescut si am invatat. sa gatesc, sa iau metroul in directia corecta, sa merg in Cismigiu, sa respect un program corporatist. am invatat oamenii si m-am invatat pe mine. am carat mobile si rufe de spalat in spate de atatea ori, am curatat case straine, am batut stradute prafuite si mi-am aranjat suvitele in geamurile de pe Victoriei. am iubit si am urat si mi-am petrecut zilele desenand norii. am ras cu lacrimi si am multumit lui Dumnezeu ca sunt atat de norocoasa. m-am refugiat la pieptul tau pentru ca tu m-ai acceptat, m-ai inteles si m-ai crezut cand iti spuneam ca totul va fi bine. am alergat catre iubirea mea cea mai mare, strecurandu-ma printre pasi de urias si am gasit-o atunci cand aveam cel mai mult nevoie. mi-am gasit linistea intr-un loc de langa acelasi parc legendar, langa un om pe care tot tu mi l-ai adus in cale. mi-am gasit linistea in locul unde stau la un birou micut, langa un om cu voce de tata. ultimii ani mi-au adus linistea acolo unde lipsea si tu ai fost mereu acolo, martor omniprezent si aparent neimplicat.

de cateva ori pe an ii vad pe ei in formula completa, pe cei pe care tu mi i-ai scos in cale si pe care viata i-a pastrat langa mine cu bune si cu rele. oamenii mei, pamantenii mei iubiti care raspund chemarii si vin cu rasete si imbratisari sa imi spuna ca nu m-am inselat, ca oamenii buni si calzi exista si ca merita pastrati. iti multumesc ca ai fost partas la intalnirea noastra.

multumesc zidurilor si strazilor, copacilor si frunzelor, cladirilor vechi si uscate si celor noi cu sticla si fumuriu, cubicalurilor si concertelor rock, tigarilor si paharutelor scunde de tequila, cantinei de la sociologie si covrigilor de la amzei, oamenilor care s-au intamplat in viata mea timp de 10 ani.

e timpul sa ne spunem la revedere. nu fi trist, altii si altii vor veni la tine cu bratele si sufletele deschise, primind cu bucurie vanatai si zgarieturi in schimbul vietii asa cum este ea.

Noapte buna, Bucuresti!

Batrani

Imi plac batranii pentru ca sunt exagerat de veseli si glumeti sau ingrozitor de nesuferiti si chitibusari. 

Imi plac batranii pentru ca uita unde si-au lasat papucii, dar stiu exact ce au facut in ziua a 7-a din armata sau in prima saptamana de casnicie.

Imi plac pentru ca sunt intelepti, oricat de greu ar fi sa vad asta.

Pentru ca zambesc tuturor copiilor pe langa care trec si iti dau sfaturi de care (crezi ca) nu ai nevoie.

Imi plac batranii pentru ca isi cara picioarele obosite in fiecare zi prin parc cu nepotii si mai cara si sacul cu accesorii necesare pentru joaca.

Imi plac batranii pentru ca plang daca iti povestesc ceva ce cred ei ca e important in viata.

Pentru ca nu au niciodata bani, dar cumpara covrigi si hranesc ratele pe lacuri.

Pentru ca oricat i-ai enerva, reusesc cumva, intr-un mod magic, sa uite si sa ierte.

Pentru ca se vede pe chipul si pe dosul palmelor lor ce viata au avut.

Pentru ca stiu rugaciuni si stiu si de ce e bine sa le stii si tu.

Pentru ca sunt vesnic subestimati de copiii si nepotii care cred ca stiu mai bine.

Imi plac batranii pentru ca inca mai stiu diferenta dintre pret si valoare.

Mi-e dor de batranii mei, sufletele mele de sfinti.

Mos Craciun, Mos Craciun, tu esti darnic si esti bun!

Anul asta am vazut viata. Am vazut bucuria pe care o aduce viata si m-am bucurat si am trait pentru cei carora li s-a intamplat. Am plans si am ras necontrolat si nebun pentru ca viata vine sau nu, pentru ca viata se schimba sau nu.

Anul asta am vazut teama. Am vazut teama din mine in toti cei din jur si toate celelalte sentimente negative care vin curgand in urma ei. Nu pleaca niciodata de una singura, are multi prieteni si prea putini dusmani.

Anul asta am vazut oamenii. Am vazut oamenii mai clar decat am facut-o pana acum vreodata si m-am vazut si pe mine goala, transparenta, expusa.

Anul asta mi-a dat cateva lectii. Si nu pot cere nimic mai mult de la cel care abia a inceput decat sa le fi invatat. Stiu ca pana la urma e singurul lucru care ne poate da un an mai bun, e cel mai generos Mos Craciun. 

Oglinzile

Imi place sa merg pe strada si sa ma uit la oamenii pe langa care trec. Nu doar la manecile giacelor de toamna, ci si la fetele lor, sa vad cat sunt de diferiti si sa imi imaginez la ce se gandeste fiecare.

Imi place sa ma gandesc la modul cum fiecare din ei are un scenariu in minte, o replica pe care nu a spus-o pentru ca nu i-a picat fisa la momentul oportun si acum se oftica, o declaratie dulce sau pur si simplu o poveste banala ascunsa in spatele unui suflet simplu.

Imi place sa privesc in sus la blocurile si casele pe langa care trec, sa vad sarmele pline de rufe de copil spalate de zeci de ori si sa-mi imaginez cati copii sunt in casa aia si cati ani au fiecare; sa vad ghivecele cu orhidee si perdelele demodate, pe cineva stergand un geam cu ziarul sau un catel latrand din spatele unor usi, nu stiu care.

Imi place sa ma uit la masinile oprite la semafor, la felul in care soferul asteapta culoarea verde, cum priveste, cum scrie repede un sms si apoi scapa telefonul in poala cand se face verde, cum sta cu fruntea sprijinita in mana stanga sau isi roade unghiile.

Imi place sa gasesc povestea din spatele oamenilor pe care nu o sa-i mai vad niciodata si pe care nu o sa-i recunosc niciodata, sa gasesc o explicatie pentru cutele de pe fata lor si felul in care alearga si te lovesc sau te imping in metrou sau pentru ca sunt exagerat de veseli si rad tare in telefon.

Imi place sa incerc sa nu ma supar pe fata dubioasa de la colt de la Mega Image care aproape mi-a pus piedica fiindca mergea cu nasu pe sus si cu ochii pe ceasu de la mana.

Imi place sa imi amintesc cum am fost si eu unul din toti acesti oameni intr-o anumita zi. Da, intr-o anumita zi am fost grabita si m-am enervat la semafor, in alta mi-era lene si am uitat sa pornesc imediat, dupa care am fost claxonata de desteptu din spatele meu, care am fost in alta zi cand ma imbracasem frumos si aveam impresia ca sunt mai grozava decat de obicei. In alta zi am mintit ca sunt racita si am stat acasa sa spal geamurile ca venea Craciunu si se cuvenea sa fie curat in casa. In alta zi m-am intalnit cu fostu prieten sa ii dau un CD pe care si-l uitase la mine si nu am stiut cum sa ma port, am incercat sa fiu sigura pe mine, dar cumva mi-a iesit o ingamfare absolut oribila de nici nu vedeam in fata ochilor, era sa pun piedica unui om pe strada. In alta zi m-a sunat mama ca a murit bunicul si am plans in autobuz si am impins vreo doi retardati care nu au auzit cand am zis pardon prima oara. Si-n alta zi am aflat ca am intrat la facultatea aia de vis si am sarit intr-un picior pe strada. Si-n alta zi m-a sunat baiatul de care m-am indragostit si mi-a zis numai tampenii, dar mie toate mi se pareau amuzante, asa ca am ras 10 minute in telefon de se uitau oamenii ciudat la mine. Ii cred si eu.

Si-apoi sunt toate celelalte zile in care nu trebuie decat sa te uiti atent la oamenii din jurul tau si-o sa te vezi pe tine atat de clar. Si zic, unde voi fi eu dupa ce nu voi mai fi? Voi fi in toti cei care au spus, spun si vor spune vreodata `eu`.

The truth shall set you free

When you lie, you don`t just lie. You cheat, you mock, you play dirty.

When you lie, you make a statement - you take someone`s heart in your hands and you say stuff like `you`re so stupid you`re not gonna find out ever` or `I couldn`t care less` or `I think you`re better off with a lie, coz you can`t handle the truth`.

When you lie you`re just pathetic with the over-explaining of things. No one is asking, but you keep answering questions. Your voice changes, and sometimes, as convincing as you are, nothing you say rings true. You know why? Because, despite what some may think, people still have gut. That magic semi-abstract/semi-concrete part of your body that can tell you more than you can ever hope to know.

It`s weird how people claim lying means you care. Don`t let yourself tricked into all that. If you care, you can have the decency and the respect to speak the truth. Lying makes you a coward first and an imbecile later on.

When you lie, you take a chance of forever ruining the bond you have with the person you lie to. You take a gun and shoot them and somehow you hope they will understand your `need` to lie, your `good intentions` or your `love` and they will pick themselves up, blood coming out of their mouths.

It`s all good in the end, because no lie can ever be kept for too long. Truth always comes running and screaming from behind. It`s strange how people don`t ever learn that. There`s always someone who thinks they can tell the perfect lie, commit the perfect murder, have the perfect, perfect excuse.

I resent that. And while I know that few are ever ready to hear the truth, I hope there are some out there who still believe.  

Anul de 10

cred ca e prea mult spus imbatranesc. poate ar fi mai cinstit sa spun se schimba lucrurile. se schimba oamenii, se schimba urarile, ai impresia ca esti la fel pentru ca esti atat de subiectiv. dar cand dai peste oameni vechi, e greu sa pacalesti amintirile, povestile si felul in care zambesti intreband daca ai dat bacu acum cateva zile. te incurci in varstele oamenilor, exclamand uimit la propria ta intrebare/afirmatie: atat are? n-are cum!..cati ani au trecut?

nu e primul an in care am fost trista de ziua mea, dar e primul in care am fost obosita. m-a prins 12 si 3.33 la nunta unui om drag, clipind des si marunt sa imi intre in cap ca omu asta chiar se insoara. omu asta era acum putin timp un copil pe o ulita si acum se insoara. dar eu ce eram acum putin timp si ce sunt acum?

ma impleticesc intr-o varsta care face 10, cu planuri de oameni mari si greseli de oameni mici. vad lectii in toate ale vietii si as vrea sa le invat in fiecare seara cand pun capul pe perna. vreau sa lepad toate micile vaicareli, frica de ieri si sperantele degeaba, sa uit ce nu imi foloseste si sa invat rabdarea. ma uit la listele de cadouri, idei, cumparaturi si stiu ca ar fi bine sa o iau de la capat. incerc sa dau o sansa noua viselor vechi, care aveau mai mult sens decat oricate calcule.

astept o joi sa vad oamenii. ca in filme pe repede inainte, ii revad in fiecare an, pe alte locuri, cu alte culori ale fetei si parului, schimbandu-se si ei. anul asta sunt cativa in plus. niciunul in minus. ce an de 10!

un om nou

de ieri noapte am inceput sa dorm din nou cu telefonul pe silent. oricum, tudor ne-a tras clapa si s-a nascut ziua. n-a ghicit nimeni si n-a castigat nimeni pariul. l-a castigat el, micut si brunet. n-a iesit nici geaman, cum credea unchiu, lasa ca se descurca si racusor.
de ieri noapte stiu cum vine viata. cu toate emotiile si mainile care tremura, cu rasetele si tipetele si cu durerea care aduce cel mai bun si mai frumos lucru din lume. mi-a ramas asta in minte din ceva ce am citit si acum stiu ca asa e - durererile alea, de care le e frica tuturor femeilor sunt bune. pentru ca aduc ceva bun. nu sunt dureri carora le urmeaza suferinta, ci dureri carora le urmeaza fericirea.
de ieri noapte stiu ca tot ce am citit despre nasterea naturala vs. cezariana este adevarat. ca medicilor chiar le e lene. ca au intalniri cu prietenele mai tarziu si e mai comod sa fie totul programat. e mai comod si trist ca se folosesc de calitatea de medici sa aduca niste argumente stupide si expirate. adevarul e ca rabdarea e singurul lucru de care e nevoie.
de ieri noapte, in ciuda avertismentelor, nu sunt traumatizata, ci fericita ca am avut norocul sa fiu acolo sa vad viata. in cea mai pura, mai intima, mai simpla forma pe care o poate lua.
de ieri a aparut un om nou. bine ai venit, Tudor! ai grija, e mai grea viata extrauterina!